roșie (Solanum lycopersicum): ghid de îngrijire

Cum îngrijești roșie

Udare

Roșia (Solanum lycopersicum) are nevoie de apă constantă și uniformă. Udă la baza plantei, direct în sol, ideal dimineața, astfel încât frunzele să rămână uscate și să previi bolile fungice. Solul trebuie să fie umed pe toată adâncimea rădăcinilor, dar niciodată îmbibat. Neregularitatea în udare cauzează crăpături ale fructelor și putrezirea capătului floral (pata neagră de la vârful fructului), mai ales la soiurile mari.

Trebuie udată azi?

Introdu degetul arătător în sol până la prima falangă (circa 3-5 cm). Dacă solul este uscat la atingere, udă. Dacă rămâne lipicios sau umed, așteaptă. În ghiveci, poți și cântări ghiveciul: după udare este greu, iar când se ușurează vizibil, e momentul să uzi din nou.

Mulcirea solului cu paie sau scoarță de pin în jurul plantei reduce evaporarea și menține umiditatea constantă, ceea ce este foarte important pentru roșii.

Udare excesivă

Roșiile sunt sensibile la exces de apă, deoarece rădăcinile lor au nevoie de aer în sol. Udările prea dese și solul îmbibat favorizează putrezirea rădăcinilor, iar cu timpul planta nu mai poate absorbi nutrienții.

Simptome: Frunzele de jos se îngălbenesc, planta se ofilește chiar și pe sol umed, tulpina de la baza plantei devine moale, iar pe sol apare mucegai sau miros de putrefacție.

Soluții: Oprește udarea până când stratul de sus al solului se usucă. Asigură-te că ghiveciul are orificii de scurgere. Îndepărtează frunzele îngălbenite și, dacă rădăcinile sunt moi și maronii, scoate planta, taie rădăcinile afectate și replantează în sol nou și bine drenat.

Udare insuficientă

Roșiile produc mult fruct și transpiră intens în perioadele calde, deci au nevoie de multă apă. Lipsa apei oprește creșterea și duce la defecte grave ale fructelor, mai ales când planta este în floare sau are fructe în formare.

Simptome: Frunzele devin moi și se ofilesc în timpul zilei, marginile frunzelor se usucă, florile cad, iar fructele pot prezenta pete negre pe partea de jos sau se crapă la udarea bruscă după secetă.

Soluții: Udă abundent și lent, până când solul devine umed pe toată adâncimea. Dacă solul s-a uscat complet și s-a contractat de la marginea ghiveciului, înmoaie-l treptat, udând de mai multe ori la intervale scurte, pentru a nu scurge apa pe lângă rădăcini. Adaugă mulci pentru a reține umiditatea.

Lumină

Roșia (Solanum lycopersicum) este o plantă iubitoare de lumină. Lumina intensă stimulează fotosinteza, formarea florilor și coacerea fructelor. Fără suficient soare, planta devine lungă și slabă, produce puține flori și fructele rămân mici și acide. Într-o zi cu soare puternic, plasează planta într-un loc unde primește soare direct cel puțin jumătate din zi.

Ideal: Soare direct · 6-8 ore de soare direct pe zi
Tolerează: Soare direct, Semiumbră
Cel mai bun loc din cameră: La fereastră
Lumină artificială: Dacă cultivi roșii în interior, folosește o lampă LED de creștere pentru plante, cu spectru complet, plasată la 15-30 cm deasupra plantei și aprinsă 14-16 ore pe zi. Lumina naturală de la fereastra orientată spre sud sau vest rămâne cea mai bună, dar în lunile de iarnă o lampă ajută mult.

Prea puțină lumină

Roșia are nevoie de multă energie luminoasă pentru a produce zaharuri și a coace fructele. Într-un loc umbrit, planta își alungește tulpinile în căutarea luminii, devine fragilă și nu mai înflorește bine.

Simptome: Tulpini subțiri și lungi, frunze palide sau de un verde deschis, flori puține care cad, fructe mici, întârziate și cu gust slab.

Soluții: Mută planta în cel mai luminos loc disponibil, de preferat lângă o fereastră orientată spre sud. Îndepărtează obstacolele din fața plantei și, dacă este nevoie, adaugă o lampă de creștere. Sprijină tulpinile slabe cu un tutor.

Prea mult soare

Deși roșia iubește soarele, în zilele foarte calde și cu radiație intensă frunzele și fructele pot suferi. Soarele puternic, combinat cu căldura excesivă, afectează polenizarea și solul se usucă rapid.

Simptome: Frunzele se înnegresc sau se ard pe margini, fructele au pete albe sau pergamentoase (arsuri solare), florile cad în timpul caniculei, iar planta se ofilește în orele de amiază.

Soluții: În perioadele de caniculă, asigură o umbră ușoară, de exemplu o plasă de umbrire de 30%, între orele 12 și 16. Ud mai des, dimineața și seara, și folosește mulci pentru a răci solul. Îndepărtează frunzele deteriorate, dar lasă fructele să fie protejate de frunzele sănătoase.

Temperatură

Tomato (roșie, Solanum lycopersicum) grows best between 18 and 27 °C. Fruit set slows sharply when nights drop below 12 °C or days rise above 32 °C, so aim for mild conditions during flowering. Plant out only after the last frost and when night temperatures stay above 10 °C.

Ideal: 18–27 °C
Tolerează: 7–35 °C
Zone de rusticitate: anuală; 10-11 perenă

Fertilizare

Tomatoes are heavy feeders that need steady phosphorus and potassium for flowers and fruit. Too much nitrogen gives lush leaves and few tomatoes. Feed only once flowers appear, and water well before and after each feeding to avoid root burn.

Îngrășământ cu eliberare lentă: Mix a slow-release granular fertilizer into the soil once at planting time in spring; it is not needed again within the same season.
Fertilizant lichid echilibrat 10-10-10 pentru legume, Fertilizant cu azot scăzut și potasiu ridicat, pentru fază de fructificare (ex. 5-10-10 sau 3-6-9), Compost matur sau gunoi de grajd bine descompus, aplicat în sol înainte de plantare, Făină de oase sau superfosfat, ca sursă de fosfor la plantare, Sulfat de magneziu (sare Epsom) diluat, doar dacă frunzele arată deficit de magneziu

Substrat

Roșiile preferă un sol afânat, bogat în materie organică, bine drenat, dar care reține umiditatea uniform. Solul trebuie să fie fertil, cu pH ușor acid spre neutru, iar rădăcinile au nevoie de aer. Solurile grele, argiloase, care se îmbibă cu apă, favorizează bolile rădăcinilor și fisurarea fructelor.

Substrat universal pentru legume: Turbă sau fibră de cocos (40-50%), compost matur (20-30%), perlit sau pumice (10-20%) și puțin humus de frunze
Amestec pentru ghiveci cu compost: Compost de gunoi bine fermentat (30%), turbă sau fibră de cocos (40%), nisip grosier sau perlit (20%) și vermicompost (10%)
Sol de grădină îmbunătățit: Sol de grădină bine structurat (50%), compost bogat în materie organică (30%) și nisip grosier (20%); se recomandă să fie plantat în straturi înălțate pentru drenaj mai bun
pH 6–6.8

Rempotare

Roșiile au rădăcini pivotante puternice și un sistem radicular extins, de aceea au nevoie de spațiu. Transplantați când rădăcinile ies prin orificiile de drenaj sau când planta se usucă rapid chiar și după udare. Evitați să îngropați tulpina prea adânc decât dacă este necesar, deoarece tulpina poate forma rădăcini adventive în sol.

Cât de des: Repotați tomatele din ghivece în fiecare sezon, de obicei o singură dată, înainte sau imediat după transplantarea în exterior; roșiile din ghiveci mare pot rămâne în același recipient 1-2 sezoane, cu înlocuirea stratului superior de substrat.
Ghiveciul nou: Pentru un exemplar tânăr de Solanum lycopersicum alegeți un ghiveci de cel puțin 30-40 cm diametru și adâncime, iar pentru soiurile determinate sau cele de balcon, minimum 20 de litri de volum. Recipientul trebuie să aibă cel puțin un orificiu de drenaj mare.
Când se rempotează: Primăvara, Vara

Cum să rempotezi

Scoateți planta din ghiveciul vechi, ținând-o de baza tulpinii, și bateți ușor marginile ghiveciului dacă bala de pământ se lipește.
Desfaceți ușor rădăcinile încolăcite cu degetele; tăiați cu un cuțit curat rădăcinile moarte sau putrezite.
Puneți un strat de 5-8 cm de substrat proaspăt în fundul ghiveciului nou, apoi așezați planta la aceeași adâncime sau puțin mai adânc decât înainte.
Completați cu substrat în jurul balei, apăsați ușor cu mâinile pentru a elimina golurile de aer, lăsând 2-3 cm liber la margine.
Udați abundent după transplantare, până când apa iese prin orificiile de drenaj.
Montați un țăruș sau o sprijinitoare înainte de a continua creșterea, pentru a nu deranja rădăcinile mai târziu.

Tăiere

Îndepărtați lăstarii laterali (lăstarii care apar în axila frunzelor, între tulpină și ramificații) când au 3–8 cm lungime, prinzându-i cu degetul sau cu un cuțit curat. Faceți tăieturile pe vreme uscată, dimineața, pentru ca rănile să se usuce repede. Nu tăiați mai mult de o treime din frunze deodată. Soiurile determinate (cu creștere limitată) se taie mai puțin, în timp ce soiurile nedeterminate (cu creștere continuă) necesită tăieri regulate pe tot sezonul.

Când se taie: Primăvara, Vara

Cum să tai

Începeți tăierea când planta are 30–40 cm înălțime, îndepărtând lăstarii laterali sub prima inflorescență.
Ciupiți lăstarii laterali cu degetul, când au câțiva centimetri, pentru a evita cicatrici mari.
Îndepărtați frunzele de jos care ating solul sau sunt îngălbenite, până la aproximativ 30 cm de la pământ, pentru a reduce riscul de boli transmise prin sol.
Pe la mijlocul verii, dacă planta este prea mare, scurtați vârful tulpinii cu 2–3 noduri deasupra ultimului ciorchine cu fructe, pentru a opri creșterea și a concentra energia în fructele existente.
Eliminați frunzele deteriorate sau bolnave imediat și puneți-le la gunoi, nu în compost.
Susțineți tulpina cu araci sau sârmă, legând-o slab, pentru că ramurile încărcate cu fructe pot să se rupă.

Înmulțire

Semănat din semințe · Primăvara

Semănați semințele de Solanum lycopersicum în ghivece mici, cu substrat ușor pentru răsaduri, la adâncimea de aproximativ 0,5 cm, cu 6–8 săptămâni înainte de ultimul îngheț de primăvară.
Mențineți substratul umed, dar nu ud, și păstrați ghivecele la 21–24 °C până apar cotiledoanele, de obicei în 5–10 zile.
Asigurați multă lumină după încolțire, de preferat 14–16 ore pe zi, sub lumină artificială sau lângă o fereastră sudică.
Când răsadurile au 2–3 frunze adevărate, transplantați-le în ghivece individuale de 9–10 cm.
Întăriți răsadurile timp de 7–10 zile, lăsându-le afară câteva ore pe zi, înainte de plantarea definitivă, când temperatura nopții nu scade sub 10 °C.

Butășire din lăstari laterali (lăstari de vârf) · Primăvara, Vara

Alegeți un lăstar lateral sănătos, lung de 10–15 cm, de pe o plantă de roșie matură și nebolnavă.
Tăiați lăstarul chiar sub un nod, apoi îndepărtați frunzele din partea inferioară, lăsând două-trei perechi în vârf.
Puneți baza tăieturii într-un pahar cu apă curată sau direct într-un substrat umed, ținut la umbră parțială.
Schimbați apa din pahar la 2–3 zile. Rădăcinile apar de obicei în 7–14 zile.
Plantați butașul înrădăcinat în pământ când are rădăcini de câțiva centimetri, protejându-l de soare puternic timp de o săptămână.

Marcotaj aerian · Vara

Alegeți o ramură groasă și sănătoasă, aflată aproape de sol, pe o tufă de roșie.
Faceți o mică incizie circulară sau înlăturați un inel subțire de scoarță la aproximativ 10 cm de vârful ramurii, lângă un nod.
Înfășurați zona cu mușchi sfagnum umed și acoperiți-l cu folie de plastic legată la capete.
Verificați umiditatea săptămânal. Rădăcinile se formează de obicei în 2–4 săptămâni.
Tăiați ramura sub zona înrădăcinată și plantați-o separat, după ce rădăcinile sunt bine dezvoltate.

Roșiile se înrădăcinează ușor din lăstari, dar semănatul dă plante mai sănătoase și mai productive. Dacă doriți păstrarea unui soi preferat, butășirea este cea mai sigură metodă, pentru că păstrează exact caracteristicile plantei-mamă.

Despre roșie

Cunoscută și ca: tomată, pătlăgea roșie, tomată de grădină, roșie

Tip de plantă: erbacee, anuală, cățărătoare slabă
Durată de viață: Perenă în climă tropicală, cultivată ca anuală în zonele temperate
Răspândire: Originară din Anzii de nord ai Americii de Sud, din Peru, Ecuador și Bolivia.
Înălțime la maturitate: 0,6 până la 3 m, în funcție de soi
Perioada de înflorire: Din primăvară până toamna, în funcție de climă

Animale de companie · Oameni

Animale de companie: Ușor toxică · Oameni: Ușor toxică. Frunzele, tulpinile și fructele verzi conțin alcaloizi glicoalcaloizi (tomatină și solanină), toxici pentru câini, pisici și cai, cu greață, diaree sau tremurat la ingestie mare. Fructele coapte au concentrații mici și sunt în general sigure în cantități normale.

Probleme frecvente

Putrezirea florală a vârfului: Pete brun-negricioase la baza fructului, cauzate de lipsa calciului și udarea neregulată.
Mana tomatelor: Boală fungică (Phytophthora infestans) care produce pete negre pe frunze și fructe, favorizată de umiditate ridicată.
Fusarioza: Ofilire progresivă a plantei, provocată de ciuperca Fusarium oxysporum prin sol contaminat.
Viermele fructelor: Larvele unor fluturi (Helicoverpa armigera) perforează fructele și le fac nevandabile.
Cracarea fructelor: Crăpături pe suprafața fructelor după ploi abundente sau udări neregulate.

Utilizări

Folosită în principal culinar, în salate, sosuri, supe, conserve și sucuri. Este și o plantă ornamentală pentru balcoane și terase, iar în industrie se procesează pentru pastă și sos de tomate.

Este comestibilă?

Fructele coapte sunt comestibile crude sau gătite. Frunzele, tulpinile și fructele verzi sunt toxice și nu se consumă.

Istorie și legende

În cultura incașilor, tomata era cultivată cu mult înainte de sosirea spaniolilor. Mult timp a fost considerată în Europa o plantă suspectă, fiind asociată cu otrăvirile, până când a devenit ingredient central al bucătăriei mediteraneene.

Știai că?

Tomata a fost considerată mult timp în Europa o plantă otrăvitoare și ornamentală, deoarece rudele ei din familia Solanaceae sunt toxice, iar fructele au fost consumate pe scară largă abia din secolul al XVIII-lea.

Întrebări frecvente

Cât de des se udă roșie?

la fiecare 2 zile. Roșia (Solanum lycopersicum) are nevoie de apă constantă și uniformă. Udă la baza plantei, direct în sol, ideal dimineața, astfel încât frunzele să rămână uscate și să previi bolile fungice. Solul trebuie să fie umed pe toată adâncimea rădăcinilor, dar niciodată îmbibat. Neregularitatea în udare cauzează crăpături ale fructelor și putrezirea capătului floral (pata neagră de la vârful fructului), mai ales la soiurile mari. Introdu degetul arătător în sol până la prima falangă (circa 3-5 cm). Dacă solul este uscat la atingere, udă. Dacă rămâne lipicios sau umed, așteaptă. În ghiveci, poți și cântări ghiveciul: după udare este greu, iar când se ușurează vizibil, e momentul să uzi din nou.

De câtă lumină are nevoie roșie?

Soare direct (6-8 ore de soare direct pe zi). Roșia (Solanum lycopersicum) este o plantă iubitoare de lumină. Lumina intensă stimulează fotosinteza, formarea florilor și coacerea fructelor. Fără suficient soare, planta devine lungă și slabă, produce puține flori și fructele rămân mici și acide. Într-o zi cu soare puternic, plasează planta într-un loc unde primește soare direct cel puțin jumătate din zi.

Ce temperatură preferă roșie?

18–27 °C. Tomato (roșie, Solanum lycopersicum) grows best between 18 and 27 °C. Fruit set slows sharply when nights drop below 12 °C or days rise above 32 °C, so aim for mild conditions during flowering. Plant out only after the last frost and when night temperatures stay above 10 °C.

Este roșie toxică pentru pisici și câini?

Este ușor toxică pentru pisici și câini. Frunzele, tulpinile și fructele verzi conțin alcaloizi glicoalcaloizi (tomatină și solanină), toxici pentru câini, pisici și cai, cu greață, diaree sau tremurat la ingestie mare. Fructele coapte au concentrații mici și sunt în general sigure în cantități normale.

Care sunt cele mai frecvente probleme ale roșie?

Putrezirea florală a vârfului: Pete brun-negricioase la baza fructului, cauzate de lipsa calciului și udarea neregulată. Mana tomatelor: Boală fungică (Phytophthora infestans) care produce pete negre pe frunze și fructe, favorizată de umiditate ridicată. Fusarioza: Ofilire progresivă a plantei, provocată de ciuperca Fusarium oxysporum prin sol contaminat. Viermele fructelor: Larvele unor fluturi (Helicoverpa armigera) perforează fructele și le fac nevandabile. Cracarea fructelor: Crăpături pe suprafața fructelor după ploi abundente sau udări neregulate.

Când se schimbă ghiveciul roșie?

Repotați tomatele din ghivece în fiecare sezon, de obicei o singură dată, înainte sau imediat după transplantarea în exterior; roșiile din ghiveci mare pot rămâne în același recipient 1-2 sezoane, cu înlocuirea stratului superior de substrat.. Roșiile au rădăcini pivotante puternice și un sistem radicular extins, de aceea au nevoie de spațiu. Transplantați când rădăcinile ies prin orificiile de drenaj sau când planta se usucă rapid chiar și după udare. Evitați să îngropați tulpina prea adânc decât dacă este necesar, deoarece tulpina poate forma rădăcini adventive în sol.

Cum se înmulțește roșie?

Semănat din semințe, Butășire din lăstari laterali (lăstari de vârf), Marcotaj aerian. Semănați semințele de Solanum lycopersicum în ghivece mici, cu substrat ușor pentru răsaduri, la adâncimea de aproximativ 0,5 cm, cu 6–8 săptămâni înainte de ultimul îngheț de primăvară. Mențineți substratul umed, dar nu ud, și păstrați ghivecele la 21–24 °C până apar cotiledoanele, de obicei în 5–10 zile. Asigurați multă lumină după încolțire, de preferat 14–16 ore pe zi, sub lumină artificială sau lângă o fereastră sudică. Când răsadurile au 2–3 frunze adevărate, transplantați-le în ghivece individuale de 9–10 cm. Întăriți răsadurile timp de 7–10 zile, lăsându-le afară câteva ore pe zi, înainte de plantarea definitivă, când temperatura nopții nu scade sub 10 °C.

Cum a fost scris acest ghid

Verdiss scrie fiecare ghid cu AI pornind de la surse botanice și verifică specia pe iNaturalist și Plants of the World Online (Kew). Cititorii pot evalua fiecare ghid în aplicație.

Surse

Informațiile Verdiss sunt orientative. Nu mânca niciodată o plantă și nu o folosi ca medicament pe baza unei aplicații: cere sfatul unui specialist.

roșie

Pe scurt